Ai destul prietene

vvvvvvvvvvvvvvvvv

Cand ai destul

Sunt aici si scriu, din inima pentru inima. Ceea ce fac a pornit din intentia de a deveni mai bun, apoi a continuat din intentia de a atinge iluminarea iar in prezent exista din simplul fapt ca exista inimi care sa simta ceea ce scriu. Scriu pentru voi si in acelasi timp scriu pentru mine insumi. La exterior pare o diferenta, in interior este doar liniste.

In ultima vreme randurile pe care le-am scris au iesit cu o doza destul de mare motivatie, de a-ti aduce aminte ca poti, ca indiferent de ce iti aduce aceasta viata, te poti gasi prezent, neatins, in centrul ei.

Acum cateva minute ma uitam pe pozele lui Jeff Foster, o fiinta care scrie incredibil si care mai mult este si trezit la adevarul etern. Am dat peste aceasta poza pe care o vedeti acum in articol si am luat-o pentru a scrie ceva la ea. Am avut sentimentul ca am destul,ca ai destul.

Acum iti scriu tie asta. Din toate postarile pe care le am niciuna nu a insemnat ceva fix, niciuna nu inseamna ca eu ma pun acum sa scriu un articol pentru ca voi sa il cititi. Pur si simplu ceva se naste in interior iar eu il dau mai departe.Asta fac si acum:

Ai destul prietene.

Priveste in ochii persoanei dragi. Priveste in ochii familiei tale. Priveste in ochii tai daca nu este nimeni acum prin preajma. Priveste. Multumeste pentru pamantul pe care stai. Multumeste-i ca nu se rupe cu tine in doua. Multumeste-i soarelui pentru ca iti da din intelepciunea lui, aducandu-ti tie aminte cum esti tu de fapt, aducandu-ti aminte ca indiferent de norii pe care ii ai in fata tu poti sa stralucesti necontenit.

Multumeste-i acestei luni din aceasta seara. Aceasta luna fabulos de plina.

Ai destul prietene.

Nu mai ai de ce sa te lupti. Nu mai ai de ce sa te contrazici. Nu mai ai de ce sa critici. Simte adevarul ce curge prin tine.

Ai incredere in stilul tau aparent neindemantic. In felul tau iti vei gasi drumul unic. Dumnezeu nu iroseste nici o manifestare de-a sa. Daca vei avea incredere si te vei lasa in bratele lui, nimic nu te va mai putea atinge.

Simt acest spatiu, ma recunosc in el, nu e nici o separare. Te invit si pe tine Aici. Aici este casa noastra a tuturor. Haide sa transformam acest Pamant. In loc sa ne bubuim in aeroporturi sau in metrouri haide sa explodam in interior, in gratia si in intelepciunea Celui Adevarat.

Singurul mod in care poti ajuta cu ceva aceasta Planeta este sa te regasesti pe tine insuti.

Esti de ajuns prietenul meu drag.

Simte asta in inima ta.

Sa lasam Luna sa ne soptesca eternitatea.O Luna plina de tine insuti iti doresc..

Marius Chirila

 

Te-ar mai putea interesa si:

Lasa un comentariu

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

4 Comentarii

  1. Îți mulțumesc pentru rotunjimea gândului, pentru rotunjimea lunii și pentru rotunjimea căii care pleacă din tine și se întoarce la tine, care pleaca din mine și se întoarce la mine însămi…mai clară, mai limpede, mai luminoasă, Îți mulțumesc pentru că mi-ai adus aminte că ne suntem de ajuns……

  2. Pingback:Cand injuram, cand ne agitam sau ne stresam – Marius Chirila

  3. Pingback:Ofera-ti liniste – Marius Chirila

  4. Pingback:Trezeste-te – Marius Chirila

Lasă un răspuns