Acolo unde te afli Tu

unde ma aflu eu

Chiar si dupa cea mai neagra furtuna soarele apare. Suntem obisnuiti ca atunci cand apar situatii incordate in viata noastra sa ne aruncam cu capul inainte.

Parca in acele momente uitam de tot. Tot firul constientei se duce si tot ce avem in fata este doar un mare cer gri fara orizont. Nu, nu e asa, nu e deloc asa.

A venit situatia, simt nervi, simt frustrare, simt teama, simt ceva, orice, dar nu ma las din nou dus de val. Le privesc de aici, cu uimire si vad ca atunci cand nu mai reactionez ele nu mai au nici o putere asupra mea.

Din cel care actioneaza asupra vietii observ cum ma transform in cel asupra caruia viata actioneaza, diferenta este enorma pentru ca acum pot sa simt. Eu sunt Cel ce simte, iar ceea ce simt nu are nici un efect asupra mea, doar exista liber. Brusc, tot ceea ce vad in fata ochilor se transforma miraculos in ceva viu, unic, fresh.

Furtuna… ca prin minune a trecut deja. Parca nici nu a fost. Fata imi este mai curata ca niciodata, porii mai deschisi catre aer, inima mai plina de iubire iar mintea ca un camp de vara plin de liniste. Unde ma aflu eu?

Aici, la umbra, la adapost, bucurandu-ma.

Acelasi Tu, acelasi Eu, doar un nume,

Marius.

Te-ar mai putea interesa si:

Lasa un comentariu

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns