Fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie ( intrebare si raspuns )

Fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie ( intrebare si raspuns )

Intrebare:

Buna dimineata, Marius! Imi pare rau ca te sacai in ajun de sarbatoare, dar nu stiu cum sa procedez. De aceea te rog, cand se va putea sa ma ajuti in ceea ce urmeaza. Iata despre ce e vorba: fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie. La serviciu si in compania altor persoana e vesela , activa , motivata, cand e singura se uita pe pereti, nu are energie sa faca ce i-ar face placere, are ganduri sinucigase. Din aceasta cauza a ratat examenul de intrare in barou, recent perioada de intrare in masteratul pe care il voia. Pentru ea insasi nu se mobilizeaza, doar pentru ceilalti. ( acum constat ca ma descriu si pe mine!), nu are forta de a trai pentru ea, desi are multe momente cand iese cu prietenii , citeste ce ii place. Nu are o relatie, si in nici un caz cea de suflet, implinitoate prin impartasire. Nici macar cu mine. Cu nimeni. Odata chiar mi -a spus ca nu isi da inima nimanui . Aseara a marturisit o parte din toate astea. Si am incercat sa ofer solutii din disperarea de a fi vazut toate astea, ruptura ei, pentru ca o simteam rupta, din a ma fi simtit incapabila sa o ajut, si nici nu o iubeam in momentul acela, nu era nici un sentiment acolo de fapt. Disperarea de care vorbesc a numit -o asa sora mea, participanta la discutie. Acum iti scriu pentru ca nu stiu cum sa procedez cu ea si in acelasi timp cu mine insami. Chiar ma fandeam sa te intreb cum este cu oglinzile de care vorbesti , ca sunt folosite pentru a te defini. Ti -am marturisit cadru cu cadru ce s -a intamplat, mai putin faptul ca in concluzie, fiica mea a refuzat interventia mea si apropierea pentru ca nu era ceea ce avea nevoie sau se astepta de la mine. In plus au fost multe intrebari pe care mi le -am pus: in astfel de situatii ce e de facut? Ce sunt de fapt aceste situatii in aceasta intoarcere catre Sine, cum sa le abordez? Imi iubesc fiica, si nu o mai pot ajuta. Vechile solutii par false, faptul ca inteleg ca e jucata de propria minte nu ajuta sa ii spun, eu insami fiind in aceeasi situatie , a sta tacuta adanceste senzatia pentru ea ca sunt rupta de ea, si chiar sunt rupta, ciudat cum e aceeasj senzatie si in interior si in exterior… Iti solicit ajutorul in primul rand in a descompune in pasi o situatie si modul de o privi din perspectiva „reintoarcerii” la Sine. Situatia asta fiind una de genul descris mai sus, sau un pacient sau o prietena, sau un om pe strada, sau eu cu mine, acasa, gandind despre mine sau altii. Despre a fi in astfel de situatii, cu dorinta de a fi a „FI-ul”. Nu stiu daca am reusit sa exprim ceea ce voiam sa exprim, nu prea imi iese chestia asta. Dar cer ajutor pentru mine si fiica mea. Si ceea ce i -am spus ei, spunandu -mi mie, ca cere un efort fantastic sa faci un milimetru impotriva unei obisnuinte de o viata, acela de a nu da curs nici unui gand sau a acestei stari de sludge, pare la fel de greu acum. Pentru ca pare la fel de consistent precum lumea fizica. Si cand iti scriu acum realizez ca de fapt e vorba despre faptul ca are mai mult inteles consistenta lumii fizice, a simturilor, gandurile , emotiile, perceptiile decat ceva fara forma, greutate, calitati, descriere….cum sa operezi cu si din astfel de ceva?

Raspuns:

Buna, de cele mai multe ori lucrurile exterioare nu sunt de fapt asa cum ni le inchipuim noi. Mintea are tendinta de a merge mai mult catre negativ, catre drama. Suntem obisnuiti sa ne gandim mereu la cea mai rea varianta posibila si apoi actionam ca si cum aceasta varianta este aici in prezent. Relatia cu fiica ta este o oglinda pentru rolul de mama, tu vezi acest rol, dar cea care este constienta de rol nu poate fi vazuta, dar chiar si asa, pana si ea este perceputa in oceanul constiintei tale, subtil, subtil, subtil… Aceste roluri lucreaza impreuna si iti creaza senzatia de realitate in relatia pe care o ai cu fiica ta, dar este doar o parte de „adevar”, de cealalta parte, de partea fiicei tale functioneaza alte filtre personale formate de-alungul vietii ei. Este foarte greu sa va intalniti la mijloc, pentru a comunica cu adevarat pentru ca tot timpul apar primele pe scena rolurile, rolul de mama si de fiica, iar aceste roluri au niste tipare foarte bine definite de a comunica, tu vrei sa o ajuti, ea te refuza, se inchide sau iti prezinta doar anumite aspecte din realitatea ei, apoi poate interveni celalalt rol la tine, acel rol mai subtil, care observa rolul de mama si care crede ca daca este „spiritual” va reusi sa isi „salveze” fiica. Astfel continuati sa jucat acest ping-pong, in care tu ii spui sa ia mingea, iar ea ti-o da inapoi spunandu-ti ca nu vrea nimic. Respecta asta, respect-o pe ea si ceea ce vrea, ai incredere in procesul prin care trece, viata ii va prezenta caile necesare pentru a-si gasi singura linistea. Poate ca nu e momentul sa o ajuti cu nimic acum. Stai cu urechile si bratele mereu deschise catre ea, fa-ti datoria de mama astfel, dar fa-o pentru ca asa este natural, nu pentru ca ai o asteptare de la ea, singura asteptare ce trebuie sa se intample din partea ei, s-a intamplat deja, exista! Foloseste-te de astfel de momente incordate pentru a-ti intari radacinile in Sine, in liniste, in ceea ce am descoperit impreuna. Tu, cu mintea clara si cu pace in suflet ii vei fi mai mult decat iti poti inchipui de ajutor pentru ea, decat esti asa mereu ingrijorata pentru ea. Ai incredere, ceea ce te trezeste pe tine, o trezeste si pe ea, stim amandoi ca acest proces poate fi dureros cateodata, dar ca merita fiecare pas pe care il facem.

Te imbratisez, iti urez un Craciun fericit, plin de pace in suflet!

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.