Cine sunt eu cand nu e nimeni aici sa ma vada?

cine sunt eu cand nu e nimeni aici sa ma vada

Sa nu iti fie frica de viata, ia-o in brate. Nu exista scuze adevarate pentru care sa nu fii fericit. Am descoperit ca cel mai bine este sa spui lucrurilor direct pe nume.

Fii sincer cu viata ta, fie ca te afli in cacat, fie ca te inalti pe cele mai inalte culmi acum. Nu te mai ascunde dupa deget, stai ferm in fata vietii si o sa scuture ceea ce trebuie sa cada de pe tine, gunoiul, pentru a ramane in picioare diamantul.

Poate ca nu iti par cele mai frumoase cuvinte cele pe care ti le spun acum, cele mai „spirituale” dar sa stii ca nu este nimeni aici spiritual.

Blogul acesta este un spatiu al adevarului, iar in adevar lucrurile sunt vazute si spuse asa cum sunt ele, altfel nu ar mai fi adevar.

Ma intreb de ce iti spun asta acum… cel mai probabil este pentru ca poti sa le auzi. Te-ai plans prea mult, prea mult ai fost victima, prea mult ai cersit, prea mult ai uitat cine esti… este pur si simplu prea mult. Simt ca in sinea ta te-ai saturat. Sau nu.

Daca nu te-ai saturat inca sa stii ca nu mai este nevoie sa citesti ceea ce scriu mai departe, insa daca te-ai saturat, citeste. Stai deschis si citeste.

Vestile sunt bune, viata are de fapt mereu vesti bune pentru noi, chiar si atunci cand aduce vesti rele, vei ajunge sa vezi ca ele sunt de fapt tot vesti bune.

Fiecare sut in fund pe care ti l-ai luat pana acum te-a adus in acest punct. Te trezesti, devii constient de viata, devii constient de fiinta extraordinara care esti. La inceput poate ca te doare, este intr-un fel ca la durerile nasterii dar dupa, ceea ce urmeaza, nu poate fi inchipuit de minte.

Sunt aici sa iti spun ca viata este extraordinara, iar daca nu vezi inca asta inseamna ca nu privesti de pe adevarata ta pozitie, o faci de pe pozitia unui rol pe care il joci in viata de zi cu zi. Dar cand mastile cad, cine ramane in picioare? Pune-ti intrebarea asta: Cine sunt eu cand nu e nimeni aici sa ma vada? Cine esti tu de fapt?

Stim foarte bine ca poti sa faci multe lucruri si ca poti sa joci multe roluri si totusi ceva este mereu aici, ceva observa mereu viata ta. Acel „ceva” reprezinta poarta ta catre Dumnezeu. O sa intri pe ea, sau vei mai amana? Sau este prea greu? Se merita oare? O sa dispar si nu o sa ma mai intorc niciodata?

Raspunsul este da si nu, va disparea ceea ce nu iti mai serveste fiinta, dar TU vei ramane aici, descoperi de fapt ca ai fost mereu aici si ca ai ascultat si privit toate povestile vietii tale. Ce ironie si-a jucat singura constiinta, ce joc perfect.

Vine un punct in care Constiinta se ridica, in care se trezeste la ea insasi constient in aceasta viata, intrupat ca si om si vreau sa cred ca acest moment a sosit pentru tine.

Daca ceva tresare in interior cand citesti aceste randuri sa stii ca nu mai trebuie sa cauti nimic pentru a fi fericit. Astea, ceea ce facem in viata, vin si pleaca, in sinea lor sunt inocente si nu fac decat sa ofere savoare si culoare acestei vieti extraordinare. Tu esti deja deplin, tu esti deja tot ce ai nevoie, meriti sa stii asta, pentru ca esti asta. Nu te mai comporta ca ceea ce nu esti, fii ceea ce esti si tot ce ai nevoie va veni la tine.

Te imbratisez si ma inclin,

Marius

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Un comentariu

  1. Astazi citind s nu stiu cata oara articolele tale, am descoperit definitia Observatorului – poarta catre Dumnezeu- a fost o revelatie pt mine( pt ca nu reuseam da imi creez o proiectie mentala ) si momentul nu e deloc intamplat or.Toate la timpul lor… A doula revelatie profunda….cine sunt EU cand nu ma priveste nimeni?!… Multumesc,spirit minunat!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.