Privire in interior

privire in interior

In surdina este muzica, pot sa o aud. Frumos. Privesc acum in interior. Ochii sunt inchisi.

„Privesc cu ceea ce simt”

Am facut asta de atat de multe ori, dar de fiecare data misterul este prezent. Bucuria si linistea acestui spatiu ma iau de fiecare data in brate ca cei mai buni doi prieteni.

Muzica s-a oprit acum, din cand in cand mai apare cate un gand. Il las sa fie acolo, nu merg spre el dar nici nu fug de el. Este doar in calator, drumurile noastre nu se intalnesc astazi.

Eu sunt aici. Este o fina nerabdare aici, am aflat ca este un mic templu buddhist chiar aici in oras in Aarhus si maine am planuit sa merg sa il vad. Totusi eu sunt aici, mereu aici. Las nerabdarea sa fie si ea acolo daca vrea, dar nu ne intersectam, ea isi joaca piesa ei, eu doar sunt aici.

Ma scald in propria fiinta fara sa fie nici o apa aici, fara trecut sau viitor, un eu este prezent acolo, dar eu nu sunt acel eu, cum as putea fi acel eu? Eu sunt aici si il vad, eu sunt asta, ceea ce nu pot sa arat, sa spun sau sa cantaresc si totusi asta este mai reala ca orice, asta este de fapt realitatea ultima, o realitate ce nici macar nu a fost nascuta inca.

Daca inima ta este deshisa, ea stie ceea ce vorbesc. Ce ma face sa scriu asta? Habar nu am, nu stiu… si ce bine este sa nu stii nimic…

Vine un gand ce spune ca ar trebuie sa inchei acest „articol”, dar cine il crede? Nu e nimeni aici sa il creada, iar daca apare un eu care sa creada asa si el este vazut. Eu sunt aici, pur si simplu. Fara descrieri, fara povesti, mereu prezent sunt aici.

Asta nu a avut niciodata un inceput si nici nu are cum sa aiba sfarsit.

Ma gasesti mereu in inima ta. Viata continua. Tu esti mereu aici.

Un comentariu

  1. Totul, nimic..acum, aceasta prezență

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.