Dumnezeu – de la teorie la practica – impartasirea unui prieten

Niciun comentariu
dumnezeu de la teorie la practica

Buna dragilor, astazi impartasesc cu voi un mesaj de la un prieten. Il pun aici pentru ca vine din Inima si are darul de a arata ca desi poate parea ca suntem singuri in cautarea noastra spirituala, adevarul este ca si alte fiinte cauta sub alte forme, fiecare in aparenta pe drumul sau. In realitate insa suntem pe acest drum Impreuna. Va las cu impartasirea acum, cititi cu Inima deschisa:

„NAMASTE ! Bună seara, Referitor la întrebarea zilei, dacă credem în Dumnezeu; Știi și tu că am crescut cu toții într-o anumită credință într-un Dumnezeu așa cum L-au preluat părinții noștri de la părinții lor și ni L-au transmis și nouă, dar… Într-o zi am citit postfața unei cărți și un mare „Aha!” a apărut „E răspunsul pe care l-am așteptat până acum!”
Cartea se numește „Doar rămâi tăcut!” …și o mare …imensă iubire a apărut în mine pentru Papaji. Se întâmpla acu vreo douăzeci de ani…am povestit asta unuia care făcea yoga (eu eram complet profan) și mi-a spus prima dată de un Sat Guru și m-am dus cu el să văd unul la București. Nu am înțeles nimic din ce mi-a spus… după plecare din București , de undeva din adâncul ființei mele a apărut un dor teribil după ceva ce nu puteam defini, am urlat ca disperatul pe lângă un gard alb de beton, eram singur și nu mă vedea nimeni…

Pe drum până acasă, cumva am văzut, simțit, trăit că eu nu sunt eu, puteam cumva să-mi fiu observatorul exterior , eu știam că eu nu sunt eu, ceilalți mă tratau fix ca înainte iar eu nu știam ce mi se întâmplă , cine și ce sunt…
Puțin câte puțin, cu ajutorul pălincii (mă durea îngrozitor capul) m-am întors la vechiul eu. Habar nu aveam de Sine, Conștiință și nici nu aveam pe cine să întreb. A apărut în mine ideea că Papaji nu a plecat fără să lase o Lumină în urmă, dar cum să aflu?

Acu vreo opt ani am avut acces la internet, și o prietenă mi-a trimis un link cu un filmuleț de două minute „Să ai încredere în univers”… acum îți scriu plângând…. am mai pus și un mic text de la ea în care îmi spune ,la timpul prezent!!! „Știu că î-L iubești” Ei da, î-L iubesc, o da, nu pot spune în cuvinte, slavă Cerului că fiul meu mă înțelege, mama lui mă înțelege, altora din jurul meu nu le pot spune că m-ar crede „dus cu pluta” Cred în Dumnezeu? Uneori în meditațiile mele hohote de plâns mă cuprind, L-am pierdut pe acel Dumnezeu cu care m-au învățat părinții, pe care mi-l predică preoții în biserică… nu am înțeles ce voia să spună Michael Naymie, prietenul și biograful lui Gibran când a spus: „Vă rugați în zadar oricăror dumnezei dacă nu vă rugați Sinelui vostru!” Cum așa?

Odată, într-o introspecție, am ajuns la marginea în care trebuia să recunosc că Dumnezeu nu poate fi decât în mine… mi-a fost frică, nu am îndrăznit să merg mai departe și m-am întors…
…la Monte Sahaja, în Shiva Temple, L-am căutat pe Dumnezeu în toate direcțiile și logica și bunul simț îmi spuneau că nu poate fi găsit. O făceam și înainte întrebându-mă „unde este Dumnezeu?” (Nu știam că asta este introspecție,pe atunci!) și „vedeam” că oriunde m-aș duce eu nu pot fi decât în centru!…la Monte Sahaja , în Templul lui Shiva, răvășit de o întâlnire „întâmplătoare” cu Sri Mooji Baba pe aleea spre Mont Zion, căutându-l pe Dumnezeu am „văzut” cumva și am trăit experiența că Cel care caută și Lucrul căutat sunt unul și același… am plâns și am râs… e ca și cum te-aș întâlni și te-aș întreba dacă nu cumva m-ai văzut și tu îmi spui că nu m-ai văzut dar dacă o să mă întâlnești o să spui că l-am căutat. Sună absurd? Dragul meu, cred în Dumnezeu? De Florii am plâns din toată ființa mea în biserică,trebuia să vb cu preotul (ceva lucrativ ) și auzeam enoriașii cântând: ” Am văzut Lumina cea adevărată/ Că aceasta ne-a mântuit pe noi !”… și eu plângeam și mă certam cu ei în gând: „Ați văzut „o creastă” și tot o creastă v-ați mântuit!” …atunci în biserică știu că am rămas fără Dumnezeul părinților mei, fără Dumnezeul preoților, că am rămas singur la trambulină fără plasă de siguranță!

Cred eu în Dumnezeu? Nu am rămas în starea de recunoaștere de la Monte Sahaja… iubirea nesfârșită pentru Beloved Mooji Baba este bucuria și binecuvântarea mea de fiecare clipă! Cred eu în Dumnezeu ? NAMASTE, dragul meu Marius. Te-am adăugat în listă imediat doar pentru că te-am văzut într-o poză cu Beloved Moojibaba! Nu știam nimic despre tine dar ne cunoaștem din veșnicie! Te îmbrățișez din toată inima, dacă îmi dai voie! NAMASTE!”

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.