Jiddu Krishnamurti – Adevarata revolutie. 2 – Observarea de sine

Omul a devenit incapabil să se confrunte cu “ceea ce este”, interior, psihologic. Prin urmare el are un concept cu privire la sine şi acţionează în conformitate cu acest concept. Prin urmare realitatea, conceptul şi acţiunea sunt în contradicţie, într-o luptă. Intervalul creat astfel între observator şi observat este timpul, în care există numeroase idei, concepte care împiedică adevărata observare a realităţii. În relaţie, observatorul este imaginea care observă o imagine pe care el a creat-o despre un altul. Deci relaţia dintre observator şi observat nu este cu adevărat o relaţie. Atunci când observatorul nu are nicio imagine, atunci observatorul nu este diferit de ceea ce observă. Observatorul este “ceea ce este” nu observatorul priveşte “ ceea ce este”. Nu există nicio alegere în acest sens.

Descriere si traducere realizate de Prima si Ultima Libertate – blog aici.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.