„Tu doar rămâi ferm în locul ăsta și folosește introspecția. Dacă uneori pare foarte dificil atunci doar amintește-ți că acea forță e cu tine. Doar continuă să lași totul. Nu culege idei noi, ci renunță la toate ideile tale. Încearcă să fii gol cel puțin. Doar rămâi gol.
Și apoi spune: „Dacă e să fiu umplut din nou, voi fi umplut cu Dumnezeu, nu cu mintea mea.” Învață să pui lucrurile jos, fiindcă ducem o grămadă de prostii pe care nu le vom folosi niciodată. Ele doar îți aglomerează calea.” – Mooji
Traducere realizata de Mooji Romania.
Website Mooji aici.
„Spui: „Eu pot vedea că, chiar acum, viața mea este un amestec de persoană și prezență”. Deci doar pentru a-i include pe toți, ce înseamnă asta? În mare parte, în comunitatea umană, în lumea umană, este rar ca o ființă umană, care e o formă de conștiință, forma de conștiință numită ființă umană, arareori e complet conștientă de ea însăși, total conștientă de cine e, de unde vine, care e natura sa adevărată. Pentru că imediat ce forma a apărut și conștiința a intrat în formă și a început să experimenteze prin formă, a devenit sub condiționări foarte intense să fie forțată conștiința să se identifice cu forma,să ia forma drept ea însăși.
Și odată ce s-a întâmplat asta, atunci alte condiționări pot veni mult mai ușor. Așadar, aceea a fost prima formată, ideea. Primul simțământul „Eu sunt” și instrumentul prin care „Eu sunt”, care este conștiință, experimentează sau funcționează în acest instrument. Și instrumentul, cu toții știm, este susceptibil la multe schimbări. Crește, este un instrument organic viu. Dar nu este un gânditor, corpul nu gândește, dar înregistrează gândurile. Iar corpul este expus durerii și plăcerii, și bolii, și în final la ceea ce numim moarte, descompunere și tot așa.
Deci știm că acest trup aparține timpului. Așadar când conștiința se identifică cu corpul vremelnic, crede că ea este de asemeni sorocită de timp; aceasta e prima greșeală.
Conștiința nu poate muri în felul în care moare trupul. Nu e un obiect care să sufere descompunerea, în acel fel. Dar noi vom ajunge să vedem asta. Nu vreau să spun așa mult încât să pară ca și cum țin o conferință despre asta, fiindcă acest satsang e o invitație la introspecția vie prin care ajungem noi înșine să avem experiența a ceea ce e cu adevărat aici, mai degrabă decât doar imaginat că e aici. Dar imediat ce conștiința se identifică cu corpul, se crede a fi corpul, atunci alte condiționări pot intra pe ușa aceea.
Iar aceea este nașterea persoanei.
Începem să credem: „Eu sunt corpul ăsta. Sunt un bărbat. Tu ești o femeie.Sunt de vârsta asta. Asta e etatea mea. Aici am fost la școală. Astea sunt lucrurile ce îmi plac.” Și toate aceste descrieri sunt bazate foarte mult pe formă, pe corp. Toate calitățile ce le numim noi înșine sunt ale corpului. Și vorbim foarte puțin despre altceva, în afară poate de interesele noastre, „Îmi place să fac asta”, „Îmi place să fac aia”, și tot așa, venind din personalitate.
Deci conștiința, într-un fel, a creat un auto-portret al ei ca persoană. Și trăiește în modul unei persoane. Crede foarte puternic că ea e o persoană și asta e realitatea ei, nu mai există altceva pentru ea. Cel mai mult poți doar să devii o persoană mai bună, sau „o mare persoană”! Și ăsta e scopul conștiinței personale. Dar când conștiința este contractată într-o stare atât de limitată cum e cea oferită de persoană, deși pentru persoană pare a fi un câmp foarte întins, atunci persoana începe să experimenteze gustul existenței și varietatea gusturilor pe care le poți gusta. Dar la un moment dat, lucrurile încep să nu mai meargă după plan. Visele noastre încep să se sfărâme, proiecțiile eșuează. Sănătatea se șubrezește, diferite lucruri se întâmplă, pierzi un prieten, o relație se destramă, sau orice ar fi. Și simțim că am intrat în stări de disperare și beznă.
Dar la un nivel mai înalt aceste stări sunt importante pentru noi. Pentru că există așa de mult potențial în modul uman de a răzbate, sau de a evolua în stări mai înalte de conștiință. Și asta nu se va face pe baza experiențelor cu aromă de ciocolată. Uneori experiențele dureroase, dezamăgirile, prăbușirile, etc sunt cele ce declanșează sau stimulează conștiința să aspire către stări mai înalte ale conștiinței. Iar aceasta e nașterea spiritualității.
Tânjirea de a merge spre un tărâm mai înalt, un teren mai sigur, către o pace neîntreruptă, fericire neîncetată, o viață care nu se termină în pământ, sau în foc,
sau în burta viermilor; o viață care e veșnică.” Mooji
Intreg satsangul este mai jos, multumim Mooji Romania pentru traducere:
„Aş vrea să vă prezint un pic multele forţe care vin să ne viziteze corpul de-a lungul anilor. Chiar şi din alte dimensiuni. Cum vin, cât de puternice pot părea şi lucruri de genul ăsta. Şi fiecare din ele este învinsă aşa. Astfel încât atunci când mă uit în urmă şi aud lucruri de-astea, pot să spun: „Nu-i Nimic!” „Asta şi ailaltă…” Nu-i nimic!
„Dar asta?” Nimic!”Da, dar noaptea trecută un înger…” Nimic!
„Ieri aproape am murit.” Mda, nu-i nimic! „Am avut o experienţă, a fost atât de…” Nimic!
„Vreau să fiu liber!” Nimic. Nimic, nimic, nimic, nimic, nimic, nimic, nimic!
„Trebuie să-ţi spun acum despre asta fiindcă ceva mă strânge…”
Eu spun: nimic, nimic, nimic, nimic!
Nimic!
„Stăteam într-o peşteră şi era…”
Nimic! Nimic.
„Despre ce vorbeşti?” Nimic, nimic, nimic, nimic.
Doar tu, amuzându-te. Nu înseamnă nimic.
De câte ori ai gândit „Oh, asta e ultima mea zi.”
Nimic! Nimic, nimic, nimic.
Într-o zi, corpul ăsta…
Nimic!
Nu e nimic.
Nimeni de aici n-o sa mă convingă că e ceva.
Ia-ţi gândul!
Şi tocmai pentru că nu accept versiunea ta despre tine şi nu te cred, da, ăsta e singurul motiv pentru care îţi pot fi de folos. Pentru că nu pot accepta lucrurile pe care le spui despre tine. Pur şi simplu nu sunt adevărate. Eu te cunosc. Cunosc fiecare fiinţă. Când mă uit în ochii tăi, ştiu cine sălăşluieşte acolo. Şi ştiu că acela e perfect şi sfânt.” Mooji
Traducere Mooji Romania.
Meditatie ghidata de Mooji:
„Dacă apare senzația de somn, fii conștient inclusiv de asta ca doar o senzație, este fenomenală. Rămâi ca însăși pură conștiință. Nu corpul e cel care vrea să doarmă, ci e chiar mintea însăși. Tu nu ești mintea. Nu are nicio putere asupra ta ca pură conștiință. Fii clar despre acest lucru. Mintea nu te va ataca ușor aici, fiindcă ești în înaltul ființei tale, dar asta ar trebui să fie fără efort pentru tine, nu o încordare. Nici nu duci, nici nu împingi, nici nu tragi. Observă asta. Doar ești aici. Acest simțământ de a fi aici, observă că nu este doar o locație geografică. Înseamnă simplu că ești aici cu tine Însuți, nedivizat, întreg, complet, fericit.” Mooji
Traducere Mooji Romania.
