Cand viata ni se pare complicata (video)

Cand viata pare complicata - Marius Chirila - video

Ce se intampla de fapt cand viata ni se pare a fi complicata? Raspund la acesta intrebare in video. Are 2 parti, asteptam autobuzul in statie:

A venit autobuzul. Partea a 2-a:

Cine esti tu de fapt? „Cine sunt eu?” stai cu asta azi.

 

  

Invatam impreuna sa oferim! Platesti cat doresti in schimbul consilierii individuale – click pe imagine pentru mai multe detalii.

 

 

In momentul in care pasim dincolo de mintea noastra descoperim ca nu exista limite. Acest blog este liber sa creasca in directia pe care voi i-o dati.

Ii puteti sustine existenta si dezvoltarea efectuand o donatie prin butonul de mai jos:

Privire in interior

privire in interior

In surdina este muzica, pot sa o aud. Frumos. Privesc acum in interior. Ochii sunt inchisi.

„Privesc cu ceea ce simt”

Am facut asta de atat de multe ori, dar de fiecare data misterul este prezent. Bucuria si linistea acestui spatiu ma iau de fiecare data in brate ca cei mai buni doi prieteni.

Muzica s-a oprit acum, din cand in cand mai apare cate un gand. Il las sa fie acolo, nu merg spre el dar nici nu fug de el. Este doar in calator, drumurile noastre nu se intalnesc astazi.

Eu sunt aici. Este o fina nerabdare aici, am aflat ca este un mic templu buddhist chiar aici in oras in Aarhus si maine am planuit sa merg sa il vad. Totusi eu sunt aici, mereu aici. Las nerabdarea sa fie si ea acolo daca vrea, dar nu ne intersectam, ea isi joaca piesa ei, eu doar sunt aici.

Ma scald in propria fiinta fara sa fie nici o apa aici, fara trecut sau viitor, un eu este prezent acolo, dar eu nu sunt acel eu, cum as putea fi acel eu? Eu sunt aici si il vad, eu sunt asta, ceea ce nu pot sa arat, sa spun sau sa cantaresc si totusi asta este mai reala ca orice, asta este de fapt realitatea ultima, o realitate ce nici macar nu a fost nascuta inca.

Daca inima ta este deshisa, ea stie ceea ce vorbesc. Ce ma face sa scriu asta? Habar nu am, nu stiu… si ce bine este sa nu stii nimic…

Vine un gand ce spune ca ar trebuie sa inchei acest „articol”, dar cine il crede? Nu e nimeni aici sa il creada, iar daca apare un eu care sa creada asa si el este vazut. Eu sunt aici, pur si simplu. Fara descrieri, fara povesti, mereu prezent sunt aici.

Asta nu a avut niciodata un inceput si nici nu are cum sa aiba sfarsit.

Ma gasesti mereu in inima ta. Viata continua. Tu esti mereu aici.

  

Invatam impreuna sa oferim! Platesti cat doresti si cui doresti in schimbul consilierii individuale – click pe imagine pentru mai multe detalii.

 

 

In momentul in care pasim dincolo de mintea noastra descoperim ca nu exista limite. Acest blog este liber sa creasca in directia pe care voi i-o dati.

Ii puteti sustine existenta si dezvoltarea efectuand o donatie prin butonul de mai jos:

Cine sunt eu cand nu e nimeni aici sa ma vada?

cine sunt eu cand nu e nimeni aici sa ma vada

Sa nu iti fie frica de viata, ia-o in brate. Nu exista scuze adevarate pentru care sa nu fii fericit. Am descoperit ca cel mai bine este sa spui lucrurilor direct pe nume.

Fii sincer cu viata ta, fie ca te afli in cacat, fie ca te inalti pe cele mai inalte culmi acum. Nu te mai ascunde dupa deget, stai ferm in fata vietii si o sa scuture ceea ce trebuie sa cada de pe tine, gunoiul, pentru a ramane in picioare diamantul.

Poate ca nu iti par cele mai frumoase cuvinte cele pe care ti le spun acum, cele mai „spirituale” dar sa stii ca nu este nimeni aici spiritual.

Blogul acesta este un spatiu al adevarului, iar in adevar lucrurile sunt vazute si spuse asa cum sunt ele, altfel nu ar mai fi adevar.

Ma intreb de ce iti spun asta acum… cel mai probabil este pentru ca poti sa le auzi. Te-ai plans prea mult, prea mult ai fost victima, prea mult ai cersit, prea mult ai uitat cine esti… este pur si simplu prea mult. Simt ca in sinea ta te-ai saturat. Sau nu.

Daca nu te-ai saturat inca sa stii ca nu mai este nevoie sa citesti ceea ce scriu mai departe, insa daca te-ai saturat, citeste. Stai deschis si citeste.

Vestile sunt bune, viata are de fapt mereu vesti bune pentru noi, chiar si atunci cand aduce vesti rele, vei ajunge sa vezi ca ele sunt de fapt tot vesti bune.

Fiecare sut in fund pe care ti l-ai luat pana acum te-a adus in acest punct. Te trezesti, devii constient de viata, devii constient de fiinta extraordinara care esti. La inceput poate ca te doare, este intr-un fel ca la durerile nasterii dar dupa, ceea ce urmeaza, nu poate fi inchipuit de minte.

Sunt aici sa iti spun ca viata este extraordinara, iar daca nu vezi inca asta inseamna ca nu privesti de pe adevarata ta pozitie, o faci de pe pozitia unui rol pe care il joci in viata de zi cu zi. Dar cand mastile cad, cine ramane in picioare? Pune-ti intrebarea asta: Cine sunt eu cand nu e nimeni aici sa ma vada? Cine esti tu de fapt?

Stim foarte bine ca poti sa faci multe lucruri si ca poti sa joci multe roluri si totusi ceva este mereu aici, ceva observa mereu viata ta. Acel „ceva” reprezinta poarta ta catre Dumnezeu. O sa intri pe ea, sau vei mai amana? Sau este prea greu? Se merita oare? O sa dispar si nu o sa ma mai intorc niciodata?

Raspunsul este da si nu, va disparea ceea ce nu iti mai serveste fiinta, dar TU vei ramane aici, descoperi de fapt ca ai fost mereu aici si ca ai ascultat si privit toate povestile vietii tale. Ce ironie si-a jucat singura constiinta, ce joc perfect.

Vine un punct in care Constiinta se ridica, in care se trezeste la ea insasi constient in aceasta viata, intrupat ca si om si vreau sa cred ca acest moment a sosit pentru tine.

Daca ceva tresare in interior cand citesti aceste randuri sa stii ca nu mai trebuie sa cauti nimic pentru a fi fericit. Astea, ceea ce facem in viata, vin si pleaca, in sinea lor sunt inocente si nu fac decat sa ofere savoare si culoare acestei vieti extraordinare. Tu esti deja deplin, tu esti deja tot ce ai nevoie, meriti sa stii asta, pentru ca esti asta. Nu te mai comporta ca ceea ce nu esti, fii ceea ce esti si tot ce ai nevoie va veni la tine.

Te imbratisez si ma inclin,

Marius

  

Invatam impreuna sa oferim! Platesti cat doresti si cui doresti in schimbul consilierii individuale – click pe imagine pentru mai multe detalii.

 

 

In momentul in care pasim dincolo de mintea noastra descoperim ca nu exista limite. Acest blog este liber sa creasca in directia pe care voi i-o dati.

Ii puteti sustine existenta si dezvoltarea efectuand o donatie prin butonul de mai jos:

 

Remember Who You Are – Omkara – momentul de liniste

Remember Who You Are - Omkara - momentul de liniste

Adu-ti aminte cine esti, momentul de liniste cu niste imagini superbe:

  

Invatam impreuna sa oferim! Platesti cat doresti si cui doresti in schimbul consilierii individuale – click pe imagine pentru mai multe detalii.

 

 

In momentul in care pasim dincolo de mintea noastra descoperim ca nu exista limite. Acest blog este liber sa creasca in directia pe care voi i-o dati.

Ii puteti sustine existenta si dezvoltarea efectuand o donatie prin butonul de mai jos:

Fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie ( intrebare si raspuns )

Fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie ( intrebare si raspuns )

Intrebare:

Buna dimineata, Marius! Imi pare rau ca te sacai in ajun de sarbatoare, dar nu stiu cum sa procedez. De aceea te rog, cand se va putea sa ma ajuti in ceea ce urmeaza. Iata despre ce e vorba: fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie. La serviciu si in compania altor persoana e vesela , activa , motivata, cand e singura se uita pe pereti, nu are energie sa faca ce i-ar face placere, are ganduri sinucigase. Din aceasta cauza a ratat examenul de intrare in barou, recent perioada de intrare in masteratul pe care il voia. Pentru ea insasi nu se mobilizeaza, doar pentru ceilalti. ( acum constat ca ma descriu si pe mine!), nu are forta de a trai pentru ea, desi are multe momente cand iese cu prietenii , citeste ce ii place. Nu are o relatie, si in nici un caz cea de suflet, implinitoate prin impartasire. Nici macar cu mine. Cu nimeni. Odata chiar mi -a spus ca nu isi da inima nimanui . Aseara a marturisit o parte din toate astea. Si am incercat sa ofer solutii din disperarea de a fi vazut toate astea, ruptura ei, pentru ca o simteam rupta, din a ma fi simtit incapabila sa o ajut, si nici nu o iubeam in momentul acela, nu era nici un sentiment acolo de fapt. Disperarea de care vorbesc a numit -o asa sora mea, participanta la discutie. Acum iti scriu pentru ca nu stiu cum sa procedez cu ea si in acelasi timp cu mine insami. Chiar ma fandeam sa te intreb cum este cu oglinzile de care vorbesti , ca sunt folosite pentru a te defini. Ti -am marturisit cadru cu cadru ce s -a intamplat, mai putin faptul ca in concluzie, fiica mea a refuzat interventia mea si apropierea pentru ca nu era ceea ce avea nevoie sau se astepta de la mine. In plus au fost multe intrebari pe care mi le -am pus: in astfel de situatii ce e de facut? Ce sunt de fapt aceste situatii in aceasta intoarcere catre Sine, cum sa le abordez? Imi iubesc fiica, si nu o mai pot ajuta. Vechile solutii par false, faptul ca inteleg ca e jucata de propria minte nu ajuta sa ii spun, eu insami fiind in aceeasi situatie , a sta tacuta adanceste senzatia pentru ea ca sunt rupta de ea, si chiar sunt rupta, ciudat cum e aceeasj senzatie si in interior si in exterior… Iti solicit ajutorul in primul rand in a descompune in pasi o situatie si modul de o privi din perspectiva „reintoarcerii” la Sine. Situatia asta fiind una de genul descris mai sus, sau un pacient sau o prietena, sau un om pe strada, sau eu cu mine, acasa, gandind despre mine sau altii. Despre a fi in astfel de situatii, cu dorinta de a fi a „FI-ul”. Nu stiu daca am reusit sa exprim ceea ce voiam sa exprim, nu prea imi iese chestia asta. Dar cer ajutor pentru mine si fiica mea. Si ceea ce i -am spus ei, spunandu -mi mie, ca cere un efort fantastic sa faci un milimetru impotriva unei obisnuinte de o viata, acela de a nu da curs nici unui gand sau a acestei stari de sludge, pare la fel de greu acum. Pentru ca pare la fel de consistent precum lumea fizica. Si cand iti scriu acum realizez ca de fapt e vorba despre faptul ca are mai mult inteles consistenta lumii fizice, a simturilor, gandurile , emotiile, perceptiile decat ceva fara forma, greutate, calitati, descriere….cum sa operezi cu si din astfel de ceva?

Raspuns:

Buna, de cele mai multe ori lucrurile exterioare nu sunt de fapt asa cum ni le inchipuim noi. Mintea are tendinta de a merge mai mult catre negativ, catre drama. Suntem obisnuiti sa ne gandim mereu la cea mai rea varianta posibila si apoi actionam ca si cum aceasta varianta este aici in prezent. Relatia cu fiica ta este o oglinda pentru rolul de mama, tu vezi acest rol, dar cea care este constienta de rol nu poate fi vazuta, dar chiar si asa, pana si ea este perceputa in oceanul constiintei tale, subtil, subtil, subtil… Aceste roluri lucreaza impreuna si iti creaza senzatia de realitate in relatia pe care o ai cu fiica ta, dar este doar o parte de „adevar”, de cealalta parte, de partea fiicei tale functioneaza alte filtre personale formate de-alungul vietii ei. Este foarte greu sa va intalniti la mijloc, pentru a comunica cu adevarat pentru ca tot timpul apar primele pe scena rolurile, rolul de mama si de fiica, iar aceste roluri au niste tipare foarte bine definite de a comunica, tu vrei sa o ajuti, ea te refuza, se inchide sau iti prezinta doar anumite aspecte din realitatea ei, apoi poate interveni celalalt rol la tine, acel rol mai subtil, care observa rolul de mama si care crede ca daca este „spiritual” va reusi sa isi „salveze” fiica. Astfel continuati sa jucat acest ping-pong, in care tu ii spui sa ia mingea, iar ea ti-o da inapoi spunandu-ti ca nu vrea nimic. Respecta asta, respect-o pe ea si ceea ce vrea, ai incredere in procesul prin care trece, viata ii va prezenta caile necesare pentru a-si gasi singura linistea. Poate ca nu e momentul sa o ajuti cu nimic acum. Stai cu urechile si bratele mereu deschise catre ea, fa-ti datoria de mama astfel, dar fa-o pentru ca asa este natural, nu pentru ca ai o asteptare de la ea, singura asteptare ce trebuie sa se intample din partea ei, s-a intamplat deja, exista! Foloseste-te de astfel de momente incordate pentru a-ti intari radacinile in Sine, in liniste, in ceea ce am descoperit impreuna. Tu, cu mintea clara si cu pace in suflet ii vei fi mai mult decat iti poti inchipui de ajutor pentru ea, decat esti asa mereu ingrijorata pentru ea. Ai incredere, ceea ce te trezeste pe tine, o trezeste si pe ea, stim amandoi ca acest proces poate fi dureros cateodata, dar ca merita fiecare pas pe care il facem.

Te imbratisez, iti urez un Craciun fericit, plin de pace in suflet!

  

Invatam impreuna sa oferim! Platesti cat doresti si cui doresti in schimbul consilierii individuale – click pe imagine pentru mai multe detalii.

 

 

In momentul in care pasim dincolo de mintea noastra descoperim ca nu exista limite. Acest blog este liber sa creasca in directia pe care voi i-o dati.

Ii puteti sustine existenta si dezvoltarea efectuand o donatie prin butonul de mai jos: