Orgoliul

orgoliul

Orgoliul distruge case

Orgoliul distruge relatii

Orgoliul distruge prietenii

Orgoliul distruge tari

Orgoliul poate distruge planete

Orgoliul distruge tot ce ii iese in cale mai devreme sau mai tarziu.

Totusi este ceva ce nu poate distruge

Cand expui orgoliul

Cand ti-l recunosti

Ceva miraculos se intampla.

Din tot controlul ce il exercita asupra ta,

Asemeni unei entitati straine ce ar fi preluat controlul,

Orgoliul incepe sa piarda teren.

Cand iti expui orgoliul, acesta ajunge sa cada sub propria greutate.

Nu il mai hrani.

Nu il mai proteja.

Daca am face o categorie a demonilor

Orgoliul s-ar afla cu siguranta acolo.

Orgoliul este o masca a egoului tau

Nu ti-o mai pune

Cum simti ca vrea sa se manifeste, devin-o constient de ea

Nu putem fi controlati de ceea ce vedem clar in fiinta noastra.

Tu esti observatorul orgoliului

Martorul.

El este doar o piesa de teatru.

Nu face greseala sa le ceri actorilor de pe scena sa vina si cu tine acasa

Sa joace la tine in sufragerie

Pentru ca nu o vor face.

Observa, fii atent si nu te lega de nimic din ce observi

Orgoliul este doar un alt val din Oceanul Constiintei

Nu te pierde cu valul

Ramai Oceanul prieten drag

Lasa orgoliul deoparte, nu serveste pe nimeni cu adevarat.

 

Te pup si te imbratisez,

Marius

Poti comanda Cartea „Conștient” de aici.

scan0001

Daca ceea ce ai citit te-a atins in interior si doresti sa faci o schimbare in viata ta te invit la consiliere individuala, mai multe detalii aici.

Fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie ( intrebare si raspuns )

Fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie ( intrebare si raspuns )

Intrebare:

Buna dimineata, Marius! Imi pare rau ca te sacai in ajun de sarbatoare, dar nu stiu cum sa procedez. De aceea te rog, cand se va putea sa ma ajuti in ceea ce urmeaza. Iata despre ce e vorba: fiica mea are o perioada de lipsa de sens existential, de depresie. La serviciu si in compania altor persoana e vesela , activa , motivata, cand e singura se uita pe pereti, nu are energie sa faca ce i-ar face placere, are ganduri sinucigase. Din aceasta cauza a ratat examenul de intrare in barou, recent perioada de intrare in masteratul pe care il voia. Pentru ea insasi nu se mobilizeaza, doar pentru ceilalti. ( acum constat ca ma descriu si pe mine!), nu are forta de a trai pentru ea, desi are multe momente cand iese cu prietenii , citeste ce ii place. Nu are o relatie, si in nici un caz cea de suflet, implinitoate prin impartasire. Nici macar cu mine. Cu nimeni. Odata chiar mi -a spus ca nu isi da inima nimanui . Aseara a marturisit o parte din toate astea. Si am incercat sa ofer solutii din disperarea de a fi vazut toate astea, ruptura ei, pentru ca o simteam rupta, din a ma fi simtit incapabila sa o ajut, si nici nu o iubeam in momentul acela, nu era nici un sentiment acolo de fapt. Disperarea de care vorbesc a numit -o asa sora mea, participanta la discutie. Acum iti scriu pentru ca nu stiu cum sa procedez cu ea si in acelasi timp cu mine insami. Chiar ma fandeam sa te intreb cum este cu oglinzile de care vorbesti , ca sunt folosite pentru a te defini. Ti -am marturisit cadru cu cadru ce s -a intamplat, mai putin faptul ca in concluzie, fiica mea a refuzat interventia mea si apropierea pentru ca nu era ceea ce avea nevoie sau se astepta de la mine. In plus au fost multe intrebari pe care mi le -am pus: in astfel de situatii ce e de facut? Ce sunt de fapt aceste situatii in aceasta intoarcere catre Sine, cum sa le abordez? Imi iubesc fiica, si nu o mai pot ajuta. Vechile solutii par false, faptul ca inteleg ca e jucata de propria minte nu ajuta sa ii spun, eu insami fiind in aceeasi situatie , a sta tacuta adanceste senzatia pentru ea ca sunt rupta de ea, si chiar sunt rupta, ciudat cum e aceeasj senzatie si in interior si in exterior… Iti solicit ajutorul in primul rand in a descompune in pasi o situatie si modul de o privi din perspectiva “reintoarcerii” la Sine. Situatia asta fiind una de genul descris mai sus, sau un pacient sau o prietena, sau un om pe strada, sau eu cu mine, acasa, gandind despre mine sau altii. Despre a fi in astfel de situatii, cu dorinta de a fi a “FI-ul”. Nu stiu daca am reusit sa exprim ceea ce voiam sa exprim, nu prea imi iese chestia asta. Dar cer ajutor pentru mine si fiica mea. Si ceea ce i -am spus ei, spunandu -mi mie, ca cere un efort fantastic sa faci un milimetru impotriva unei obisnuinte de o viata, acela de a nu da curs nici unui gand sau a acestei stari de sludge, pare la fel de greu acum. Pentru ca pare la fel de consistent precum lumea fizica. Si cand iti scriu acum realizez ca de fapt e vorba despre faptul ca are mai mult inteles consistenta lumii fizice, a simturilor, gandurile , emotiile, perceptiile decat ceva fara forma, greutate, calitati, descriere….cum sa operezi cu si din astfel de ceva?

Raspuns:

Buna, de cele mai multe ori lucrurile exterioare nu sunt de fapt asa cum ni le inchipuim noi. Mintea are tendinta de a merge mai mult catre negativ, catre drama. Suntem obisnuiti sa ne gandim mereu la cea mai rea varianta posibila si apoi actionam ca si cum aceasta varianta este aici in prezent. Relatia cu fiica ta este o oglinda pentru rolul de mama, tu vezi acest rol, dar cea care este constienta de rol nu poate fi vazuta, dar chiar si asa, pana si ea este perceputa in oceanul constiintei tale, subtil, subtil, subtil… Aceste roluri lucreaza impreuna si iti creaza senzatia de realitate in relatia pe care o ai cu fiica ta, dar este doar o parte de “adevar”, de cealalta parte, de partea fiicei tale functioneaza alte filtre personale formate de-alungul vietii ei. Este foarte greu sa va intalniti la mijloc, pentru a comunica cu adevarat pentru ca tot timpul apar primele pe scena rolurile, rolul de mama si de fiica, iar aceste roluri au niste tipare foarte bine definite de a comunica, tu vrei sa o ajuti, ea te refuza, se inchide sau iti prezinta doar anumite aspecte din realitatea ei, apoi poate interveni celalalt rol la tine, acel rol mai subtil, care observa rolul de mama si care crede ca daca este “spiritual” va reusi sa isi “salveze” fiica. Astfel continuati sa jucat acest ping-pong, in care tu ii spui sa ia mingea, iar ea ti-o da inapoi spunandu-ti ca nu vrea nimic. Respecta asta, respect-o pe ea si ceea ce vrea, ai incredere in procesul prin care trece, viata ii va prezenta caile necesare pentru a-si gasi singura linistea. Poate ca nu e momentul sa o ajuti cu nimic acum. Stai cu urechile si bratele mereu deschise catre ea, fa-ti datoria de mama astfel, dar fa-o pentru ca asa este natural, nu pentru ca ai o asteptare de la ea, singura asteptare ce trebuie sa se intample din partea ei, s-a intamplat deja, exista! Foloseste-te de astfel de momente incordate pentru a-ti intari radacinile in Sine, in liniste, in ceea ce am descoperit impreuna. Tu, cu mintea clara si cu pace in suflet ii vei fi mai mult decat iti poti inchipui de ajutor pentru ea, decat esti asa mereu ingrijorata pentru ea. Ai incredere, ceea ce te trezeste pe tine, o trezeste si pe ea, stim amandoi ca acest proces poate fi dureros cateodata, dar ca merita fiecare pas pe care il facem.

Te imbratisez, iti urez un Craciun fericit, plin de pace in suflet!

Navigatorul, nava si oceanul

navigatorul nava si oceanul

Ceva te sustine in fiecare moment

Viata ta nu este aruncata la voia intamplarii aici pe Pamant

Ceva sustine intreg procesul de dezvoltare al unei fiinte umane

La fel se intampla cu orice exista in Universul asta

Diferenta dintre noi si restul lucrurilor este ca noi nu stim sa avem incredere

Noi ne credem separati de existenta

In consecinta, existenta ne va lasa o perioada sa credem ca ne descurcam pe cont propriu

Greseli vor fi facute

Multe greseli…

Pana cand “individul” incepe sa simta din nou ca este ceva mai mult decat ingusta proiectie a sa asupra vietii.

In acel moment incepe sa isi puna intrebari legate de el si despre viata

Cine sunt eu?

De unde am venit?

Care este scopul meu aici?

Aceste intrebari au scopul de a ne pune fata in fata cu propria maretie, iar calatoria de recunoastere a Sinelui Adevarat incepe.

Vei trece prin multe furtuni si vei vedea multe curcubee, iar fiinta ta se va maturiza, va invata sa navige prin oceanul constiintei.

Vei cunoaste cele mai periculoase ape si cele mai minunate insule pentru ca in final sa iti dai seama ca nimic nu a fost separat de tine. Navigatorul, nava si oceanul sunt de fapt o singura fiinta, iar acea fiinta ai fost dintotdeauna tu insuti.

Totul e bine, te imbratisez,

Marius

 

Toate aceste lucruri exista deja in interiorul tau dar au fost uitate. Vom patrunde impreuna in labirinturile mintii si vom descoperi ce te opreste de fapt sa fii fericit. Tot ce ai nevoie este sa fii sincer si deschis, iar adevarul ti se va revela de la sine. Eu te ajut sa fii sincer cu tine.

(Click pe imagine pentru mai multe detalii)

 

In momentul in care pasim dincolo de mintea noastra descoperim ca nu exista limite. Acest blog este liber sa creasca in directia pe care voi i-o dati.

Ii puteti sustine existenta si dezvoltarea efectuand o donatie prin butonul de mai jos: