Dumnezeu este Cel care priveste

Dumnezeu e cel care priveste

Imagine: Lisa J Holloway

Dumnezeu este cel care priveste

El este neatins de ceea ce vede

Iar in acelasi timp poate experimenta din plin ceea ce vede

Fara a se lasa prins in acest joc

Incepe de acum sa constientizezi ca vezi

Incepe de aici sa stii ca nimic nu poate exista fara ca tu sa fii acolo

Prezenta aceasta rafinata care nu cere niciodata nimic, esti tu

A fost acolo inca de la inceput

Si o stii mai bine decat propria respiratie

Intreaba-te ce a fost in viata ta prezent inca de la inceput?

Cauta asta

Uita-te in interior si fii sincer

A fost acest gand? dar aceasta emotie? durerea? proiectiile mentale?

Ce a fost de la inceput aici?

Cauta cu adevarat

Aceasta cautare va arde munti de inconstienta

Aceasta cautare va vindeca tot ce parea odata bolnav

Aceasta cautare te va invata tot ceea ce nu esti

Vei invata sa apreciezi ceea ce nu esti si sa fii recunoscator pentru asta

Acum intoarce-te in interior

Priveste in interior

Si recunoaste ca tot ceea ce vezi nu are cum sa fii tu cel original

Cel Adevarat mereu priveste

„Nu ai cum sa il vezi pe Dumnezeu

Dumnezeu este cel care priveste”

Nimic nu este mai presus ca asta

Recunoaste asta in sinea ta

Si vei trai viata asta pe acoperisul lumii

Caci Cel ce s-a trezit este liber de tot si de toate

Nu mai am nimic sa iti spun acum

Cuvintele sunt de prisos

Te las cu asta acum: Dumnezeu este cel care priveste

Scufunda-te cu ea.

 

Marius

 

Te-ar mai putea interesa si:

Like and share:
0

Lasă Să Fie – Satsang cu Mooji la Ashram-ul Beatles

„Spui: „Eu pot vedea că, chiar acum, viața mea este un amestec de persoană și prezență”. Deci doar pentru a-i include pe toți, ce înseamnă asta? În mare parte, în comunitatea umană, în lumea umană, este rar ca o ființă umană, care e o formă de conștiință, forma de conștiință numită ființă umană, arareori e complet conștientă de ea însăși, total conștientă de cine e, de unde vine, care e natura sa adevărată. Pentru că imediat ce forma a apărut și conștiința a intrat în formă și a început să experimenteze prin formă, a devenit sub condiționări foarte intense să fie forțată conștiința să se identifice cu forma,să ia forma drept ea însăși.

Și odată ce s-a întâmplat asta, atunci alte condiționări pot veni mult mai ușor. Așadar, aceea a fost prima formată, ideea. Primul simțământul „Eu sunt” și instrumentul prin care „Eu sunt”, care este conștiință, experimentează sau funcționează în acest instrument. Și instrumentul, cu toții știm, este susceptibil la multe schimbări. Crește, este un instrument organic viu. Dar nu este un gânditor, corpul nu gândește, dar înregistrează gândurile. Iar corpul este expus durerii și plăcerii, și bolii, și în final la ceea ce numim moarte, descompunere și tot așa.

Deci știm că acest trup aparține timpului. Așadar când conștiința se identifică cu corpul vremelnic, crede că ea este de asemeni sorocită de timp; aceasta e prima greșeală.
Conștiința nu poate muri în felul în care moare trupul. Nu e un obiect care să sufere descompunerea, în acel fel. Dar noi vom ajunge să vedem asta. Nu vreau să spun așa mult încât să pară ca și cum țin o conferință despre asta, fiindcă acest satsang e o invitație la introspecția vie prin care ajungem noi înșine să avem experiența a ceea ce e cu adevărat aici, mai degrabă decât doar imaginat că e aici. Dar imediat ce conștiința se identifică cu corpul, se crede a fi corpul, atunci alte condiționări pot intra pe ușa aceea.
Iar aceea este nașterea persoanei.

Începem să credem: „Eu sunt corpul ăsta. Sunt un bărbat. Tu ești o femeie.Sunt de vârsta asta. Asta e etatea mea. Aici am fost la școală. Astea sunt lucrurile ce îmi plac.” Și toate aceste descrieri sunt bazate foarte mult pe formă, pe corp. Toate calitățile ce le numim noi înșine sunt ale corpului. Și vorbim foarte puțin despre altceva, în afară poate de interesele noastre, „Îmi place să fac asta”, „Îmi place să fac aia”, și tot așa, venind din personalitate.

Deci conștiința, într-un fel, a creat un auto-portret al ei ca persoană. Și trăiește în modul unei persoane. Crede foarte puternic că ea e o persoană și asta e realitatea ei, nu mai există altceva pentru ea. Cel mai mult poți doar să devii o persoană mai bună, sau „o mare persoană”! Și ăsta e scopul conștiinței personale. Dar când conștiința este contractată într-o stare atât de limitată cum e cea oferită de persoană, deși pentru persoană pare a fi un câmp foarte întins, atunci persoana începe să experimenteze gustul existenței și varietatea gusturilor pe care le poți gusta. Dar la un moment dat, lucrurile încep să nu mai meargă după plan. Visele noastre încep să se sfărâme, proiecțiile eșuează. Sănătatea se șubrezește, diferite lucruri se întâmplă, pierzi un prieten, o relație se destramă, sau orice ar fi. Și simțim că am intrat în stări de disperare și beznă.

Dar la un nivel mai înalt aceste stări sunt importante pentru noi. Pentru că există așa de mult potențial în modul uman de a răzbate, sau de a evolua în stări mai înalte de conștiință. Și asta nu se va face pe baza experiențelor cu aromă de ciocolată. Uneori experiențele dureroase, dezamăgirile, prăbușirile, etc sunt cele ce declanșează sau stimulează conștiința să aspire către stări mai înalte ale conștiinței. Iar aceasta e nașterea spiritualității.

Tânjirea de a merge spre un tărâm mai înalt, un teren mai sigur, către o pace neîntreruptă, fericire neîncetată, o viață care nu se termină în pământ, sau în foc,
sau în burta viermilor; o viață care e veșnică.” Mooji

Intreg satsangul este mai jos, multumim Mooji Romania pentru traducere:

Like and share:
0

Mai atent aici

mai atent aici

Momentul acesta isi cere singur nevoia asa ca nu ai nevoie sa vii pregatit de acasa cu trusa plina de instrumente, o sa o cari degeaba, iar ceea ce incerci sa aplici nu va fi pe deplin satisfacator momentului.

Cum poti sa descoperi ce este necesar acum?  Fiind acum si privind cu adevarat, fiind prezent aici, mai atent aici. Descopera cat de multe lucruri cu adevarat importante din viata ta pur si simplu le omiti.

Fiind mult prea ocupat cu planuri pentru viata ajungi sa ratezi de fapt aceasta viata. Si asta se intampla incontinuu. Habar nu ai ce ratezi, ce bucurie, ce frumusete, cata pace…

Mai atent aici, mai deschis in fata momentului ce a venit, mai umil in fata existentei. Mergi prin viata fara sa mai creezi atat de multe valuri, descopera minunea de a merge ca un nimeni. Poti sa faci asta? Sa mergi ca un nimeni pe strada? Poti sa dai drumul macar pentru cateva minute tuturor acelor scuturi ce le tii sus si tare in fata tuturor, dar nerealizand de fapt ca ele nu te protejeaza ci iti creeaza celula perfecta.

Din aceasta celula a personalitatii poti scapa imediat. Nu esti obligat sa suferi la nesfarsit, nu esti condamnat la moarte. Scopul acestei vieti este ca tu sa descoperi nemurirea, sa descoperi ca exista ceva in fiinta ta care exista intr-un fel fin dincolo de trup, dar aici mai intim ca orice. Ii poti spune spirit, suflet, Dumnezeu. Acest punct din tine este de fapt sursa a tot ceea ce exista, Constiinta Suprema, Sinele Pur.

Daca ceva din tine rezoneaza cu aceste cuvinte te imbratisez, daca nu, tot te imbratisez. Toate lucrurile au momentul lor sa se intample, iar momentul este mereu acum asa ca deschide ochii. Atent, aici.Acum.Aici.

Marius

Like and share:
0