Ceea ce a fost nu se mai aplica pe ceea ce este, la fel cum ceea ce este nu se va va mai aplica pe ceea ce va fi. Copii batrani pasesc in societate, carand cu ei saci grei de identitate. Tu curaj sa ai sa fii aici, prezent, asa cum esti.
Am fost invatati sa traim o fericire relativa, o fericire ce tine de timp si spatiu, dar trebuie sa stii ca exista o fericire mult mai profunda decat ceea ce ai fost obisnuit sa simti.
Aceasta fericire exista prin starea lui a fi aici, prezent. „Nu stiu ca ce exist si asta imi da libertatea de a fi orice si in acelasi timp … nimic”.
Blogul acesta se vrea a fi un spatiu al constientei, un spatiu in care tu afli din nou si din nou de aceasta fericire profunda. Nu sunt primul si nici ultimul care vorbeste de iluminare, trezire spirituala, nirvana, Dumnezeu … nu iti cer sa crezi ci doar iti indic acel spatiu din interior, unde tu sa privesti si sa recunosti adevarul.
Diferenta dintre a intelege si a trai este imensa, la fel cum meniul nu este unul si acelasi cu mancarea pe care o mananci in restaurant.
Va trebui sa iti doresti si sa meriti libertatea cu toata fiinta ta, sa i te dedici total, altfel nu se poate, nu se poate sa il traiesti pe Dumnezeu cu jumatati de masura.
Priveste la viata ta, incepe sa fii sincer cu tine. Nu exista o reteta a succesului pentru ca acest succes nu exista cu adevarat, este doar o alta proiectie a mintii tale. Adevaratul succes consta in a-ti trai viata 100% aici, bucurandu-te cu adevarat de fiecare moment, pretuind cu adevarat fiecare clipa, pentru ca nimic nu se mai intoarce.
„Spui: „Eu pot vedea că, chiar acum, viața mea este un amestec de persoană și prezență”. Deci doar pentru a-i include pe toți, ce înseamnă asta? În mare parte, în comunitatea umană, în lumea umană, este rar ca o ființă umană, care e o formă de conștiință, forma de conștiință numită ființă umană, arareori e complet conștientă de ea însăși, total conștientă de cine e, de unde vine, care e natura sa adevărată. Pentru că imediat ce forma a apărut și conștiința a intrat în formă și a început să experimenteze prin formă, a devenit sub condiționări foarte intense să fie forțată conștiința să se identifice cu forma,să ia forma drept ea însăși.
Și odată ce s-a întâmplat asta, atunci alte condiționări pot veni mult mai ușor. Așadar, aceea a fost prima formată, ideea. Primul simțământul „Eu sunt” și instrumentul prin care „Eu sunt”, care este conștiință, experimentează sau funcționează în acest instrument. Și instrumentul, cu toții știm, este susceptibil la multe schimbări. Crește, este un instrument organic viu. Dar nu este un gânditor, corpul nu gândește, dar înregistrează gândurile. Iar corpul este expus durerii și plăcerii, și bolii, și în final la ceea ce numim moarte, descompunere și tot așa.
Deci știm că acest trup aparține timpului. Așadar când conștiința se identifică cu corpul vremelnic, crede că ea este de asemeni sorocită de timp; aceasta e prima greșeală.
Conștiința nu poate muri în felul în care moare trupul. Nu e un obiect care să sufere descompunerea, în acel fel. Dar noi vom ajunge să vedem asta. Nu vreau să spun așa mult încât să pară ca și cum țin o conferință despre asta, fiindcă acest satsang e o invitație la introspecția vie prin care ajungem noi înșine să avem experiența a ceea ce e cu adevărat aici, mai degrabă decât doar imaginat că e aici. Dar imediat ce conștiința se identifică cu corpul, se crede a fi corpul, atunci alte condiționări pot intra pe ușa aceea.
Iar aceea este nașterea persoanei.
Începem să credem: „Eu sunt corpul ăsta. Sunt un bărbat. Tu ești o femeie.Sunt de vârsta asta. Asta e etatea mea. Aici am fost la școală. Astea sunt lucrurile ce îmi plac.” Și toate aceste descrieri sunt bazate foarte mult pe formă, pe corp. Toate calitățile ce le numim noi înșine sunt ale corpului. Și vorbim foarte puțin despre altceva, în afară poate de interesele noastre, „Îmi place să fac asta”, „Îmi place să fac aia”, și tot așa, venind din personalitate.
Deci conștiința, într-un fel, a creat un auto-portret al ei ca persoană. Și trăiește în modul unei persoane. Crede foarte puternic că ea e o persoană și asta e realitatea ei, nu mai există altceva pentru ea. Cel mai mult poți doar să devii o persoană mai bună, sau „o mare persoană”! Și ăsta e scopul conștiinței personale. Dar când conștiința este contractată într-o stare atât de limitată cum e cea oferită de persoană, deși pentru persoană pare a fi un câmp foarte întins, atunci persoana începe să experimenteze gustul existenței și varietatea gusturilor pe care le poți gusta. Dar la un moment dat, lucrurile încep să nu mai meargă după plan. Visele noastre încep să se sfărâme, proiecțiile eșuează. Sănătatea se șubrezește, diferite lucruri se întâmplă, pierzi un prieten, o relație se destramă, sau orice ar fi. Și simțim că am intrat în stări de disperare și beznă.
Dar la un nivel mai înalt aceste stări sunt importante pentru noi. Pentru că există așa de mult potențial în modul uman de a răzbate, sau de a evolua în stări mai înalte de conștiință. Și asta nu se va face pe baza experiențelor cu aromă de ciocolată. Uneori experiențele dureroase, dezamăgirile, prăbușirile, etc sunt cele ce declanșează sau stimulează conștiința să aspire către stări mai înalte ale conștiinței. Iar aceasta e nașterea spiritualității.
Tânjirea de a merge spre un tărâm mai înalt, un teren mai sigur, către o pace neîntreruptă, fericire neîncetată, o viață care nu se termină în pământ, sau în foc,
sau în burta viermilor; o viață care e veșnică.” Mooji
Intreg satsangul este mai jos, multumim Mooji Romania pentru traducere:
„Nu pierde timpul! Trebuie să profiţi de ocazie. Mulţi oameni încep dar nu termină niciodată cu adevărat. Încep, apoi se lasă distraşi, schimbă direcția. Apoi îi vezi luni sau ani mai târziu… îi vezi, arată de parcă au mers înapoi, nimic în ei, nici un foc, nici o atracţie, nici o prezență, nici o putere, cuvintele lor nici măcar nu au autoritate. Nu au încredere în propria lor autoritate, o șterg pe furiș în tufiș.
Nu pierde timpul! Nu eşti menit să-ţi petreci restul vieții doar căutând, atunci când ai ocazia să descoperi ceea ce cauți.” Mooji
Ai altceva de facut in viata asta in afara de trait? Este incredibil cum lasam atat de multe lucruri infime sa ne incurce viata. Ne dam atentia pe nimicuri, pe castiguri ce nu valoreaza in viata mai mult de 2 bomboane.
Intreaba-te ce te opreste sa fii fericit acum? De ce trebuie sa muncesti 5 ani pentru a obtine ceea ce iti doresti? De ce trebuie sa termini facultatea pentru ca abia atunci sa fii fericit? Unde aruncam cu acest moment ? De ce este mereu altceva mai important decat ceea ce avem deja aici si acum?
99 % din suferinta oamenilor are ca motiv faptul ca ei nu sunt aici. Nu traiesc aici. Nu sunt aici cu familia lor, nu sunt aici cu prietenii lor, nu sunt aici cu colegii lor, nu sunt aici cu animalele lor. De aici izvoraste intreaga Viata, insa tu pleci de aici in padure, in cautarea unui alt izvor promis de mintea ta. Numai ca acest izvor nu exista de fapt.
Ceea ce urmaresti tu sunt doar povesti, povesti spuse iar si iar de mintea ta, iar in momentele in care incepi sa te prinzi de ele, ea schimba putin personajele si povestea, insa baza ramane aceeasi.
De fiecare cand te vei duce din viata ta dupa o dorinta sau vei fugi de o frica sa stii ca te afli in poveste, sa stii ca nu este real. Tu esti aici, iar povestea ruleaza undeva acolo in minte. Va trebui sa inveti sa faci diferenta dintre aici si acolo. Acesta este de fapt tot ce trebuie sa stim; diferenta dintre aici si acolo.
Aici totul devine viu si spontan, usor, plin de bucurie, fiecare moment este unul autentic.
Acolo obosesti foarte repede, esti mereu nemultumit, temator, incepi sa te intrebi care este scopul la toate astea, la viata ta. Nu poti sa te bucuri de nici o relatie din viata ta asa cum ar trebui, totul este sec, pe pilot automat, iar momentele de fericire mereu alterneaza cu cele de suferinta, extremele sunt mereu prezente.
Alegerea este la tine. Te sfatuiesc sa alegi viata.
