„Spui: „Eu pot vedea că, chiar acum, viața mea este un amestec de persoană și prezență”. Deci doar pentru a-i include pe toți, ce înseamnă asta? În mare parte, în comunitatea umană, în lumea umană, este rar ca o ființă umană, care e o formă de conștiință, forma de conștiință numită ființă umană, arareori e complet conștientă de ea însăși, total conștientă de cine e, de unde vine, care e natura sa adevărată. Pentru că imediat ce forma a apărut și conștiința a intrat în formă și a început să experimenteze prin formă, a devenit sub condiționări foarte intense să fie forțată conștiința să se identifice cu forma,să ia forma drept ea însăși.
Și odată ce s-a întâmplat asta, atunci alte condiționări pot veni mult mai ușor. Așadar, aceea a fost prima formată, ideea. Primul simțământul „Eu sunt” și instrumentul prin care „Eu sunt”, care este conștiință, experimentează sau funcționează în acest instrument. Și instrumentul, cu toții știm, este susceptibil la multe schimbări. Crește, este un instrument organic viu. Dar nu este un gânditor, corpul nu gândește, dar înregistrează gândurile. Iar corpul este expus durerii și plăcerii, și bolii, și în final la ceea ce numim moarte, descompunere și tot așa.
Deci știm că acest trup aparține timpului. Așadar când conștiința se identifică cu corpul vremelnic, crede că ea este de asemeni sorocită de timp; aceasta e prima greșeală.
Conștiința nu poate muri în felul în care moare trupul. Nu e un obiect care să sufere descompunerea, în acel fel. Dar noi vom ajunge să vedem asta. Nu vreau să spun așa mult încât să pară ca și cum țin o conferință despre asta, fiindcă acest satsang e o invitație la introspecția vie prin care ajungem noi înșine să avem experiența a ceea ce e cu adevărat aici, mai degrabă decât doar imaginat că e aici. Dar imediat ce conștiința se identifică cu corpul, se crede a fi corpul, atunci alte condiționări pot intra pe ușa aceea.
Iar aceea este nașterea persoanei.
Începem să credem: „Eu sunt corpul ăsta. Sunt un bărbat. Tu ești o femeie.Sunt de vârsta asta. Asta e etatea mea. Aici am fost la școală. Astea sunt lucrurile ce îmi plac.” Și toate aceste descrieri sunt bazate foarte mult pe formă, pe corp. Toate calitățile ce le numim noi înșine sunt ale corpului. Și vorbim foarte puțin despre altceva, în afară poate de interesele noastre, „Îmi place să fac asta”, „Îmi place să fac aia”, și tot așa, venind din personalitate.
Deci conștiința, într-un fel, a creat un auto-portret al ei ca persoană. Și trăiește în modul unei persoane. Crede foarte puternic că ea e o persoană și asta e realitatea ei, nu mai există altceva pentru ea. Cel mai mult poți doar să devii o persoană mai bună, sau „o mare persoană”! Și ăsta e scopul conștiinței personale. Dar când conștiința este contractată într-o stare atât de limitată cum e cea oferită de persoană, deși pentru persoană pare a fi un câmp foarte întins, atunci persoana începe să experimenteze gustul existenței și varietatea gusturilor pe care le poți gusta. Dar la un moment dat, lucrurile încep să nu mai meargă după plan. Visele noastre încep să se sfărâme, proiecțiile eșuează. Sănătatea se șubrezește, diferite lucruri se întâmplă, pierzi un prieten, o relație se destramă, sau orice ar fi. Și simțim că am intrat în stări de disperare și beznă.
Dar la un nivel mai înalt aceste stări sunt importante pentru noi. Pentru că există așa de mult potențial în modul uman de a răzbate, sau de a evolua în stări mai înalte de conștiință. Și asta nu se va face pe baza experiențelor cu aromă de ciocolată. Uneori experiențele dureroase, dezamăgirile, prăbușirile, etc sunt cele ce declanșează sau stimulează conștiința să aspire către stări mai înalte ale conștiinței. Iar aceasta e nașterea spiritualității.
Tânjirea de a merge spre un tărâm mai înalt, un teren mai sigur, către o pace neîntreruptă, fericire neîncetată, o viață care nu se termină în pământ, sau în foc,
sau în burta viermilor; o viață care e veșnică.” Mooji
Traducere realizata de Mooji Romania:
Website-uri Mooji:
